Cum să creşti un copil energic

20180902_160644.jpg

Recitesc o carte pe care am citit-o prima dată acum vreun an. Îmi venea atunci să strig în gura mare despre cât de utilă este ea, în speranţa că mă vor auzi toţi părinţii din lume. Numai că în viaţa reală n-aveam cum să fac aşa ceva fără să fiu considerată nebună şi n-aveam nici blog pe vremea aia. Astfel, m-am rezumat la a o recomanda subtil, de câte ori mi s-a ivit  ocazia.

Mi-am promis acum, că după ce o termin şi voi avea din nou toate informaţiile proaspete în minte, îi voi face o recenzie bună pe care o voi publica apoi pe blog. De la primele pagini mi-am dat însă seama că nu-i corect aşa şi nu pot să aştept.

Cartea se numeşte Cum să creşti un copil energic şi se pare că a fost prima carte de parenting citită de Laura Markham. Deşi în prezent am ajuns doar la pagina 40, mi-e greu să aleg ce anume să vă transmit din ea. E plină toată de informaţii preţioase – motiv pentru care am şi decis să o recictesc – aş scrie tot, dar nici nu susţin plagiatul, nici n-am timp să copiez aproape 400 de pagini.

Astfel, m-am oprit la un capitol care descrie, pe scurt, un copil energic (p.23-25). Dacă regăsiţi ceva din viaţa voastră în rândurile de mai jos şi vă aflaţi în situaţia în care nu mai ştiţi cum să manageriaţi lucrurile, e musai să citiţi cartea. Pe lângă faptul că ajută părinţii să înţeleagă mai bine comportamentul copilului şi ce se ascunde în spatele acestui comportament, cartea chiar oferă şi soluţii, exemplificate cu poveşti de viaţă reale.

În continuare, un fragment din carte:

„Fiecare copil energic este unic, totuşi există anumite caracteristici unde acel „mai”este evident. Nu fiecare copil energic are toate cele cinci caracteristici ce urmează, totuşi, ele sunt prezente în suficientă măsură încât să-l scoată în evidenţă.

  1. Intenistatea reacţiilor. Copiii care vorbesc tare şi teatral sunt cel mai uşor de identificat. Ei nu plâng, ei urlă. Sunt zgomotoşi când se joacă, când râd, sunt zgomotoşi chiar şi când fac un duş, urlând din toţi plămânii până se goleşte boilerul.

Dar şi copiii tăcuţi şi foarte analitici pot fi energici.

Ei analizează fiecare situaţie înainte de a acţiona, ca şi cum şi-ar contrui o strategie pentru fiecare mişcare; intensitatea lor este mai degarabă concentrată spre interior, decât spre exterior.

Indiferent în ce direcţie se concentrează energia lor, reacţiile acestor copii sunt tot timpul puternice. Rareori există o cale de compromis. Niciodată nu scâncesc, ci bocesc. Pot intra ţopăind într-o cameră, zâmbind şi râzând, ca să plece de acolo furioşi. Crizele de furie sunt puternice şi de durată.

  1. Consecvenţa. Dacă o idee sau o activitate este importantă pentru ei, copiii energici se implică imediat. Sunt dedicaţi sarcinii lor, orientaţi către rezultat şi nu renunţă cu uşurinţă.

Este o mare provocare să îi faci să se răzgândească. Adoră să dezabată şi nu se tem să îşi susţină cu putere punctul de vedere.

  1. Acuitatea. Având simţuri ascuţite, copiii energici răspund imediat la cel mai mic stimul: zgomot, miros, lumină, textură sau la orice schimbare de stare.

Poate fi o mare realizare să scapi fără o criză de plâns când te duci la mall, la o slujbă religioasă prelungită, la un carnaval sau la o sărbătoare în familie. Îmbrăcatul poate fi o tortură. O aţă rătăcită, sau o textură mai aspră pot face hainele insuportabile.

Aceşti copii absorb toate senzaţiile şi emoţiile, inclusiv pe ale tale. Vor ştii că ai o zi îngrozitoare înainte ca tu să îţi dai seama şi chiar vor ţipa şi vor sta îmbufnaţi în locul tău.

  1. Spiritul de observaţie. Trimite-i în camera lor să se îmbrace şi nu vor ajunge niciodată până acolo. Ceva întâlnit pe drum – poate o lumină la geam – le va capta atenţia şi vor uita de îmbrăcat. Le poate lua şi zece minute să ajungă din casă până la maşină. Observă orice – noua pată de ulei, pana albă din cuibul păsării şi picătura de rouă de pe pânza de păianjen. Deseori sunt acuzaţi că nu ascultă când li se vorbeşte.
  2. Lipsa de adaptabilitate. Copiii energici nu acceptă uşor schimbările. Urăsc surprizele şi nu trec uşor de la o activitate la alta. Dacă aşteptau cartofi prăjiţi la cină, nici să nu îndrăzneşti să le propui să mergeţi la restaurant. Chiar dacă e restaurantul lor favorit, ei tot vor spune <<Nu, vreau cartofi prăjiţi!>>

Adaptarea la schimbare, orice schimbare, este dificilă: le e greu să termine un joc pentru a veni la masă, să schimbe tipul de haine în funcţie de sezon, să doarmă acasă la bunica, să urce în maşină şi să coboare din maşină. Toate acestea sunt simptomele unui copil energic cu probleme de adaptare.

Chiar dacă fiecare copil energic este unic, majoritatea acestor copii au reacţii puternice, sunt mai consecvenţi, au o acuitate mare, un spirit de observatie mai dezvoltat şi sunt mai rezistenţi la schimbare.”

 

Acestea şi multe alte informaţii le puteţi găsi în partea de început a cărţii despre care vă vorbesc. Urmează apoi sfaturi utile despre cum să abordăm un copil energic, dar şi cum să ne bucurăm de el, pentru că da, chiar dacă unii veţi fi surprinişi, există o mulţime de motive pentru care să ne bucurăm că avem un copil energic. Doar că uneori nu le vedem clar.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta:
search previous next tag category expand menu location phone mail time cart zoom edit close