Mintea organizată

hand pen writing plant
Fotografie de Natalie B pe Pexels.com

Se pare că asta e săptămâna gafelor, dar cum orice întâmplare rea are și o parte bună – pe care o poți observa dacă schimbi puțin perspectiva – am găsit-o și eu pe a mea. Mi-am amintit de o carte – bună – în timp ce îi scriam unei prietene următorul mesaj : “Azi mi-am pierdut geaca în Ikea. Și toată treaba asta m-a costat 30 de minute din viața mea!”

În faptul că mi-am pierdut geaca nu-i nimic interesant, deși îmi dau seama cum sună asta. Interesant e însă cum au ieșit în evidență, imediat după ce le-am scris, cuvintele “ am pierdut 30 de minute din viața mea”. Desigur că putem vedea asta ca pe o oportunitate pentru soțul meu de a își exersa abilitățile de tătic, în timp ce merge la restaurant cu doi copii cărora le e foame și dor de mami, dar nu-s convinsă că și el a simțit la fel, așa ca mai bine mă opresc aici. Ideea care rămâne însă e că am fost neatentă și dezorganizata și în felul ăsta am pierdut 30 de minute – care sunt foarte prețioase.

Cu această ocazie, mi-am amintit și de cât de impresionată a fost mama mea de mine – pe bună dreptate – într-un anumit moment al vieții mele. Doar ce trecusem printr-o operație delicată la un ochi și, trecând peste faptul că, practic, nu vedeam – în unele cazuri, înainte să fie mai bine, e mai rău – eram obligată să stau la pat, într-o anumită poziție să mă mișc cât mai puțin și altele asemenea. Greu moment, dar nu despre asta e vorba, ci despre faptul că. în acele zile, am ghidat-o verbal, pe mama mea în tot ce era de facut prin casă. Când împacheta rufele îi spuneam exact pe care raft să le așeze, când avea nevoie de vreun anumit obiect de prin casă, care nu era la vedere, nu trebuia să caute prin toate dulapurile ci îi spuneam eu exact unde îl poate găsi și tot așa.

Eram foarte bine organizată pe vremea aceea. Așa cum, practic, am fost aproape mereu. Nu se găseau la mine în casă șosete desperecheate, obiecte căzute pe sub paturi, sau resturi de mâncare pe după blatul din bucătărie.  Ce-i drept, nici nu mă mutasem de foarte mult timp în apartamentul în care locuiam, dar și în cel de dinainte tot la fel era. Aveam eu o vorba – că știu ca sunt acasă, când pot merge noaptea la baie fără sa aprind lumina și fara sa mă lovesc de nimic

Între timp, lucrurile s-au mai schimbat. Desigur că pot merge prin casă, chiar și pe întuneric,  fară să mă lovesc de mobilă, dar se întâmplă frecvent să calc pe vreo piesă de lego, să dărâm – cu zgomot, în mijlocul nopții – un turn construit cu greu, sau să simt sub tălpile mele goale, pielea rece și lipicioasă a vreunui șarpe – de jucărie, bineînțeles.

E normal, mi-am zis de mai multe ori, așa e într-o casă cu copii mici. Numai că există și cîteva aspecte pe care îmi e mai greu să le diger. De exemplu, nu-mi place faptul că zilnic trebuie să caut cel puțin o jucărie pierdută și uneori chiar nu o gasesc, sau că am mintea așa de plină că mereu uit câte ceva și uneori chiar e vorba despre lucruri importante.

În condițiile în care eu mă plâng de faptul că timpul nu-mi ajunge, azi am avut revelația faptului că singură mă pun în situații în care pierd prea mult timp. Plus că cer și prea multe de la mine. Aș vrea să fiu acum la fel de organizată ca atunci, fără niciun efort suplimentar. Să vină așa, totul natural… Numai că asta nu prea e posibil. Pentru că atunci eram doi, iar acum suntem patru. Astfel că m-am gândit serios că am nevoie de ajutor și mi-am amintit de această carte, din care am citit, acum mai mult timp, un capitol care mi-a plăcut și, deopotrivă, m-a ajutat foarte mult. Aș fi citit cartea toată, dar, spre rușinea mea, de când sunt mama, arunc un ochi și la numărul de pagini pe care îl are o carte. Aceasta are peste 700. Nu îndraznesc să calculez cam cât timp mi-ar lua să o citesc, dacă eu citesc, în medie, 5 pagini pe zi…

Cartea se numește Mintea organizată și este scrisă de Daniel J.Levitin. Cum spuneam, am citit o părticică din ea – Cum ne organizăm locuința – în care se sublinia și ideea de care vorbeam mai sus, cu timpul pe care-l pierdem de fapt, dacă suntem dezorganizați, și se ofereau, bineînțeles, și soluții. Nu prea mi le mai amintesc – după cum se vede – , motiv pentru care recomand cartea fără a vorbi în mod explicit despre conținutul ei .  Mai mult, în ciuda sorții ce pare potrivnică, în seara asta voi citi și eu primele cinci pagini. 😊 Probabil că peste câteva luni o să gasesc soluțiile de care am nevoie, ceea ce nu e neapărat ceva rău. Mai bine mai târziu decât niciodată!

3 gânduri despre „Mintea organizată

  1. Multumesc pentru recomandare și spor la citit, știu ce zici, și poate, printr-o mică minune Reușești sa citești ce îți propui 😁

    Apreciază

  2. Mulțumesc pentru recomandare! Si eu am nevoie de ea…:)

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta:
search previous next tag category expand menu location phone mail time cart zoom edit close