A doua șansă

people at theater
Fotografie de Monica Silvestre pe Pexels.com

Duminica trecută am fost la o piesă de teatru. Una diferită, organizată special pentru copii micuți.

Nu au fost foarte încântați copiii mei. Tudor (4 ani) a fost atent, i-au plăcut câteva lucruri, dar nu a fost în niciun fel impresionat. Maria în schimb (2 ani ) s-a speriat și a început să plângă. S-a liniștit oarecum repede, dar, per total, experiența nu a fost cea mai reușită.

La final, i-am zis soțului meu – Bine că n-a fost asta prima piesă la care am mers, că probabil nu mai repetam experiența.

Am vorbit foarte serios. Din fericire, mai fusesem la o spectacol de teatru organizat și jucat de exact aceleași persoane și totul a fost minunat. Atât copiii, cât și noi am fost foarte încântați și ne-am propus să repetăm experiența de câte ori se poate.

Faptul că am avut acea primă experiență frumoasă mi-a permis să o analizez pe cea de-a doua puțin mai obiectiv. Mai întâi, era o piesă pentru copii de 1-5 ani și Tudor fiind la limita de sus, pe bună dreptate nu a fost impresionat. Altfel, lui chiar i-a plăcut, dar nu atât cât să-și dorească încă o dată.

Pe partea cealaltă, Maria nu avea cea mai bună zi. Doar ce își pierduse suzeta și trecuse și prin niște emoții intense în cursul dimineții. Plus că e normal să se mai și sperie – nu a  fost singurul copilaș din sală care a plâns. Am fost însă mândră de ea pentru că după piesă, cînd au avut voie să se joace cu recuzita, s-a dus fix la cele doua animăluțe care o speriaseră.

În concluzie, n-aș putea spune că a fost ceva în neregulă cu piesa de teatru sau actorii. Mai degrabă nu a fost cel mai potrivit spectacol pentru noi și nici cel mai potrivit moment/context.

E trist însă că dacă astfel de experiențe sunt primele, unii dintre noi tragem concluzii pripite – Am fost cu copilul la teatru, dar nu i-a plăcut = Nu-i place la teatru / Nu a fost piesa bună/ Nu au fost actorii ok. Mai corect mi se pare să spunem că nu a fost pe gustul nostru fix acel moment – gusturile sunt diferite și e normal să fie astfel. Altfel, e cam mult să spui că nu-i place copilului la teatru/ întot/ balet etc când a văzut doar o piesă/ a avut o singură astfel de experiență.

Lecția învățată de mine cu această ocazie e că ar trebui să acordăm cât de des se poate o a doua șansă. Mai ales când e vorba de copii, care sunt într-o continuă dezvoltare și nu sunt azi la fel ca ieri. Nu e ok și nici corect să fim așa categorici după doar o experiență.  Spun asta gândindu-mă și la faptul că am câteva experiențe pe care am zis că nu le voi repeta și pe care e posibil să le fi judecat greșit. E bine însă că niciodată nu e prea târziu.

%d blogeri au apreciat asta:
search previous next tag category expand menu location phone mail time cart zoom edit close